26 august.

Va multumesc tuturor celor care azi si-au amintit si de persoana mea. Apreciez. Inseamna mult pentru mine. :)

"Uneori suntem stăpâniţi de un simţământ de tristeţe pe care nu izbutim să ni-l controlăm. Ne dăm seama că momentul magic al zilei a trecut şi noi nu am făcut nimic. Viaţa îşi ascunde atunci magia şi arta."

"ART is how you tell reality to Go Fuck Itself."

Visare - By Covei, reeditat de mine. :))
Aseara, la 12 noaptea, Covei zicea asa:

"In conceptia mea, gen... un vis, il aseman cu un meci de rugby.
Pentru a-mi indeplini acel vis, ca si intr-un meci de rugby, trebuie sa trec de multe obstacole, sa fiu puternic si sa ma lupt pentru a inscrie acel eseu, pentru a-mi indeplini visul. Incearca sa faci asta de cate ori ai un obstacol de trecut, si o sa tea jute mult, ai sa vezi. “
Iti multumesc mult pentru sfat. Nu cred ca puteam sa compar mai bine viata decat cu un meci de rugby, pentru ca asa e, viata e dura… uneori. Trebuie sa treci peste si apoi sa iti sarbatoresti victoria, sau infrangerea, si apoi sa o iei de la capat.

Lipseste-ma de juramant
Consuma-mi teama si atat
Cinsteste-mi linistea-n cuvant
Si fii azi demonul meu bland.
Coma - Coboara-ma-n Rai.

Brusc, mi-a trecut si plictiseala.
-Imi retrag post-ul anterior, e scris la betie.
Glumeam, glumeam.
Chestia e ca am avut o zi,sau o seara-cu prietenii-super!
Atat si nimic mai mult! :))

M-am plictisit. Grav. M-am saturat de caldura asta insuportabila care ma tine aproape toata ziua in casa. Nu ca as avea BANI ca sa ma plimb toata ziua peste tot unde as vrea. Pentru ca asa e. Ca sa te distrezi iti trebue bani. Stii cum e, totul in viata se plateste. Si cine zice ca poti sa te distrezi fara bani minte de rupe. Ma plictisesc si nu stiu ce sa mai fac, cum sa scap. Mereu aceleasi locuri, aceleasi terase, aceleasi zone , nu mai pot!
Mai ca as vrea sa inceapa scoala. Alta belea si asta. Poate dupa atata plictiseala o sa imi ajunga tot ce o sa descopar la scoala, buna sau rau, nu conteaza. Ca de, e liceu ce pana mea. Cand eram la scoala mai faceam si eu ceva, nu stiu, se mai intampla cate ceva. Acum zici ca au murit toti. Stau toti in casa ori pleaca pe nu stiu unde. Si ma apuca nervii.
Vreau o ploaie zdravana. Si vreau sa umblu pe strada in hanorac, cu castile in urechi si sa-mi bata vantul prin par.
Inainte, si verile parca erau altfel. Acum... Bine, verile MELE. Vorbesc pentru mine. Inainte eram: "Iee vine vara ,ce bine, ce o sa ma distrez!".Whoa yeah.Acum imi plang de mila. Asta e. Poate o sa vina si schimbarile. Si sunt sigura ca o sa fie multe de aici incolo, mai ales acum.
Ce stari am si eu.
Sper sa treaca cat mai curand senzatia asta de amorteala. Pe care nu ar trebui sa o am ca doar e VARA!
Vezi sa nu...

Si ma rog ce ai vrea sa fac acum?
Nu am mai intereseaza, Nu imi mai pasa!
Gata!
Mi-a ajuns. Mi-am facut sperante atata timp ca acum sa imi dau seama ca trebuia sa renunt de mult, e un caz pierdut , nu merita. Dar eu nuu, eu Batman ,Batman!, eu trebuie sa ma incapatanez, trebuie sa sper ca poate o sa fie mai bine, poate ca o sa iasa soarele si pe strada mea. Poate ca exista si ceva bun si eu nu sper degeaba.
Ba da! Uite ca da!
Bat campii si ce e mai rau e ca tot eu am picat cu buza umflata. Eu si numai eu. Pentru ca e evident ca in tot timpul asta am alergat in doua parti diferite fara sa am habar si am crezut ca suntem pe acelasi drum. Si Nu e asa! Acum m-am lovit de un ditamai zidul in fata mea si abia acum m-am oprit sa privesc in jurul meu. Si am vazut. Mergeam pe doua drumuri diferite in timp ce cealalta peroana mergea inainte fara ca macar sa observe ca eu m-am oprit si habar nu am ce sa fac.
Ma rog. Asa imi trebuie. Altadata sa nu mai fiu asa de euforica si asa de fericita ca apoi sa ma lovesc de greu si sa raman socata gen:"mama ce e asta?:O". Macar daca merg incet o sa vad mai bine ce se intampla si nu o sa ma mai prefac ca nu am vazut nimic,nu,si poate asa nu ma aleg cu capul spart, si nu raman tampita cand o sa navaleasca peste mine vreo situatie din asta de cacat.
Si ce dracu am de visez drumuri? :| ( Vorba vine ca atata mai imi lipsea,sa le visez...:-j) .
Nu conteaza.
Faza e ca eu am tinut-o pe a mea, si credeam ca totul e super si vaaai ce ma distrez cand: tadadadadaaa! Ce crezi? NU e asa. Si acum imi dau seama ca am pierdut timpul degeaba. Nu stau sa intru in detalii despre ce. Dar... alta data sa imi fie invatare de minte sa raman la locul meu si sa nu mai cred ca oamenii sunt asa de buni si generosi cum par. NU sunt! Sunt doar cand vor ei. Si atat. M-am saturat. Adica pana mea. Ce am facut gresit? Am incercat sa fiu cat mai draguta si nu ca mi s-ar fi raspuns urat, ba chiar am fost luata in serios dar vad ca nu destul.
Si m-am saturat.
Mi-a ajuns.
Pa si la revedere!
PS: E blogul meu si scriu ce ma taie pe el.

Poate ca tu nu vei intelege niciodata ca sufletul poetului tanjeste mai ales dupa iubirea propriu-zisa, dupa emotia in sine, si mai putin dupa persoana.

Buna. Iti scriam sa te intreb doar ce mai faci, daca esti bine. Asta si poate sa iti spun ca te iubesc. Stiu ca nu ar trebui sa spun asta dar asa este. Te iubesc enorm. Imi e dor de tine, de tot ceea ce reprezinti TU. Am nevoie de un prieten, si nimeni nu ma intelege asa de bine cum o faci tu. Imi e dor sa vormim ca inainte. Imi e dor de tot. Si imi pare rau. Nu stiu cum sunt fara tine. Nu stiu ce sa fac fara tine. Nu stiu cum sa respir fara tine. Sunt un om gol pe dinanuntru si simt ca lipseste o parte din mine si ca viata nu mai are sens. Toata fericirea si toate lucrurile bune din viata mea au disparut in momentul in care ai plecat si inima mea a ramas pustiita, rupta in mii de bucatele. As da orice sa pot schimba asta ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar tu sa nu fi plecat niciodata. Insa realitatea e alta. Si ma doare. Nu stii cat de tare. Si simt ca e din ce in ce mai dureros. Si nu pot depasi asta fara tine. Am nevoie de tine. Dar stiu ca nu e posibil si gandul acesta ma termina. Inca incerc sa ma resemnez si pastrez cu sfintenie milioanele de amintirile frumoase impreuna pentru ca ele sunt singurele care imi mai aduc o consolare. As vrea sa fii langa mine dar stiu ca e mai bine asa. Ma gandesc ca poate nu a fost sa fie dar vreau sa stii ca te iubesc din tot sufletul si ca imi dorsc nespus de mult sa stii ca sunt mereu alaturi de tine, ca iti doresc multa fericire in noua ta viata, pentru ca eu mi-o voi petrece pe a mea iubindu-te in tacere.