"Pot alege între a fi o victimă a lumii sau o aventurieră în căutarea comorii sale. Totul ţine de felul cum îmi voi privi viaţa."
Paulo Coelho.

I guess it's really over.
I'm finally getting better.
And now I'm picking up the pieces.
I'm spending all of these years
Putting my heart back together.
'Cause the day I thought I'd never get through,
I got over you.
Daughtry-Over You.

Sa nu te mai miri cand iti pleaca prietenii. Amicii mai bine zis. Prietenii nu pleaca niciodata.
Cand ai o gasca si petreceti mult timp impreuna, o vara, un an intreg, doi, trei, patru, o mie si va distrati, radeti, plangeti,TOT, si apoi te trezesti singur si te intrebi: "Unde a plecat toata lumea?"
Pai...au plecat fiecare la treburile lor. In cautare de anturajuri noi, poate.
Si te gandesti : "Heeii, stai, parca eram prieteni!". Poate am fost, atunci.
Ma rog. Poate...
Stii cum e, oamenii vin si pleaca.
Si atunci normal ca te simti aiurea pentru ca aia sunt oamenii cu care ai petrecut atata timp ca acum sa va aduceti aminte unii de altii o data la un million de ani sau poate chiar niciodata.
Si chestia asta nu e placuta.
Si atunci incepi sa privesti in jurul tau sa vezi ce a mai ramas de facut.
Si atunci ii vezi, pe prietenii tai adevarati.
Si atunci te intrebi de ce mama dracului ti-ai batut capul cu cineva care nu merita cand ii aveai pe ei?

"You deserve the good things that happen to you. Don't feel guilty! Important meetings are planned by the souls long before the bodies see each other."
Paulo Coelho.

Cred în inspirat, nu în expirat. în vise, nu în somn. în trăit, nu în existat. cred în oase rupte de efort, amintiri, inimi şi orgoliu, până în clipa în care pleoapele mi se vor uni definitiv.

Acum degeaba incerci sa repari intr-o secunda tot ce ai stricat in ani de zile.

I wanna run and escape from your prison,
But when I leave I feel something is missing.
I'm not afraid that's easy to tell,
This can't be heaven,
It feels like I'm in hell.
You're like a drug that I can't stop taking,
I want more and I can't stop craving.
I still want you it's easy to see,
But guess what honey?
You're not that good for me.

We get so complicated ,
This finger's for our memories.

So rip my pictures from your wall,
Tear them down, and burn them all.
Light the fire and walk away,
There's nothing left to say, so,
Take the ashes from the floor,
Bury them to just make sure,
That nothing more is left of me,
Just bittersweet memories.

Bullet For My Valentine-Bittersweet Memories.

Mi-ai adus mai mult tristete decat fericire.
Mai multa deziuluzie decat speranta.
Mai multa nesiguranta decat incredere.
Mai multa suferinta decat consolare.
Nu ai fost niciodata acolo cand am avut nevoie de tine.
De o simpla incurajare din partea ta.
Te-am acceptat asa cum esti, crezand ca asta iti este firea.
Dar acum m-am convins ca nu esti asa, cel putin nu cu altii, ci doar cu mine.
Eu in schimb am incercat sa te inteleg, crezand ca o sa iasa ceva bun din asta.
Dar tu nu ma intelegi.
Si am incetat sa mai lupt.
Pentru ca numai fraierii lupta pentru cauze de mult pierdute.
Acum plec si te las in lumea ta, si chiar daca implori sa ma intorc inapoi, stii bine ca nu o voi mai face, pentru ca tot ce am simtit pentru tine odata s-a destramat complet.

Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The years go by and time just seems to fly
But the memories remain,
In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain,
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end.
Daughtry-September.

Am o stare naspa de cateva zile.
Si ce e si mai naspa e ca acum imi dau si eu seama cui ii pasa, si sincera sa fiu nu sunt prea multi.
Si imi dau seama ca aveam doar impresia ca sunt prietena cu unele persoane sau pur si simplu asta era doar in capul meu. Ma rog,chestia e ca am ajuns la o colcluzie.
Si aia e ca Imi pasa prea mult.
Exact.
Imi pasa chiar mai mult decat e cazul.
Cine ma cunoaste cu adevarat stie ca ma atasez putin cam prea usor de anumite persoane cand nu ar fi cazul, si ca mereu am incercat sa fiu draguta pe cat pot cu toata lumea si sa ii ajut cand mi se permite blablabla. Nu ma laud, doar ca asta e adevarul. Nu cred ca mi-a cerut cineva vreodata ajutorul si eu i-am urlat in fata ca nu am chef de el/ea. Chiar daca nu am putut sa ajut cu mare lucru, macar am fost in stare sa ascult. Si dupa toate astea sa imi du seama ca m-am agitat degeaba. Si ca atunci cand am nevoie de cineva care sa ma asculte sau pur si simplu sa ma intrebe de sanatate, nu prea o facea nimeni.
Gen nu tu buna, nu tu ce faci si da-i inainte cu ale tale dar pe mine sa nu ma intrebi : "Bai, cum o mai duci, esti bine?" . Ca si cum eu nu as conta, sau problemele mele sunt nimic pe langa ale tale si eu trebuie sa te ascult, nu? Si eventual sa nu comentez nimic si chiar daca tu ai gresit tot eu sa fiu aia care isi cere prima scuze (prima si ultima chiar pentru ca tu nu iti ceri niciodata scuze si nici nu multumesti, asa-i?).
Mda.
Cam asa.
Rahat!
Si mi-a ajuns. Imi vine sa urlu poate asa ma aude si pe mine cineva. Dar bineiteles ca nu o sa zic nimic, pentru ca pur si simplu nu are rost.
Mai bine o las asa si imi vad de treaba si ma concentrez pe cine merita cu adevarat.