Buna. Iti scriam sa te intreb doar ce mai faci, daca esti bine. Asta si poate sa iti spun ca te iubesc. Stiu ca nu ar trebui sa spun asta dar asa este. Te iubesc enorm. Imi e dor de tine, de tot ceea ce reprezinti TU. Am nevoie de un prieten, si nimeni nu ma intelege asa de bine cum o faci tu. Imi e dor sa vormim ca inainte. Imi e dor de tot. Si imi pare rau. Nu stiu cum sunt fara tine. Nu stiu ce sa fac fara tine. Nu stiu cum sa respir fara tine. Sunt un om gol pe dinanuntru si simt ca lipseste o parte din mine si ca viata nu mai are sens. Toata fericirea si toate lucrurile bune din viata mea au disparut in momentul in care ai plecat si inima mea a ramas pustiita, rupta in mii de bucatele. As da orice sa pot schimba asta ca si cum nimic nu s-a intamplat, iar tu sa nu fi plecat niciodata. Insa realitatea e alta. Si ma doare. Nu stii cat de tare. Si simt ca e din ce in ce mai dureros. Si nu pot depasi asta fara tine. Am nevoie de tine. Dar stiu ca nu e posibil si gandul acesta ma termina. Inca incerc sa ma resemnez si pastrez cu sfintenie milioanele de amintirile frumoase impreuna pentru ca ele sunt singurele care imi mai aduc o consolare. As vrea sa fii langa mine dar stiu ca e mai bine asa. Ma gandesc ca poate nu a fost sa fie dar vreau sa stii ca te iubesc din tot sufletul si ca imi dorsc nespus de mult sa stii ca sunt mereu alaturi de tine, ca iti doresc multa fericire in noua ta viata, pentru ca eu mi-o voi petrece pe a mea iubindu-te in tacere.