"Traiau si ele incorporate in vremea multimilor,cot la cot cu viata de toate zilele,acceptand soarele pe fata si pe trup,asa cum tineretea strabunelor lor nu acceptase decat luna - pe vremea poetilor ei -, convinse ca sufletul trebuie sa fie o sonoritate agresiva,dinamica: spuneau, nu o tacere abia stravezie; vorbind prea mult, cu vocabularul barbatilor, determinand cinismul masculin, nu suportandu-l, nu adaptandu-se lui. Si nu intelegeau ca prestigiul de Hamlet feminin pe care il avea Greta Garbo pentru multimile barbatesti nu exprima dorinta pentru maladiv si exceptional, ci marturisea indirect nostalgia dupa vechea feminitate reamintita pe ecran de o femeie care readucea - dar numai pe ecran - moda demodatului "ieri" de care in viata se lepadau."