Liv Gen .

Ok , pot sa ma consider norocasa pentru ca am niste prieteni foarte talentati :)) .
Recent , prietena mea Liiiv (<3) si-a urmat dorinta de a scrie o carte . Acest lucru nu se poate momentan asa ca m-am oferit sa public pe blog niste fragmente . >:D<
Astept pareri . :)

->

Trecusera deja 20 de minute de cand il asteptam pe Razvan,"creatorul"meu.Urma sa plecam pentru ca,spunea el,asa putem fi in siguranta.
Afara era frig,insa,aproape ca nu puteam simti nimic prin pielea mea de otel.Furia incepea a ma cuprinde,iar faptul ca toate vietatile care ma inconjurau se holbau la mine,nu ma ajuta deloc.Nu puteam intelege ce ii determina pe oameni sa ma priveasca intr-un asemenea fel.Eram bine hranita si nu ma puteam gandi la altceva care sa starneasca asa un interes pentru a explica privirile.In spatele meu era un vechi magazin si m-am intors ca sa ma uit in geam si ce am vazut m-a ingrozit.Pupila mea era alba,ma priveam surprinsa si atunci mi-am adus aminte de natura mea.Am scos grabita perechea de ochelari pe care o purtam intotdeauna la mine si mi-am pus-o la ochi,acoperind albul.
M-am intors in pozitia mea initiala spunandu-mi ca trebuie sa ma calmez pentru ca ochii mei sa revina la nuanta lor normala de caprui.Incercam sa stau linistita insa
mintea mea numara fiecare secunda scursa din viata mea-eterna-
de adolescenta de 17 ani.
Priveam spre locul de unde trebuia sa vina Razvan si am vazut 3 baieti care alergau spre locul unde ma aflam eu.Primi 2 au trecut pe langa mine fara nici o problema insa cel de-al treilea,in timp ce alerga, m-a inghiontit,facandu-ma sa ma clatin,aproape intr-un mod natural.Poate daca nu eram la fel de furioasa as fi tratat intamplarea cu indiferenta,dar de vreme ce furia mea atinsese nivelul 10 am rabufnit.M-am intors si i-am spus ce merita,iar ei -asa cum sperasem- s-au intors si au venit la mine:
-Ce ai zis?intreba cel care ma inghiontise.
-Cred ca ai auzit bine,am raspuns foarte calma schitand un zambet.
Izbucnisera in ras si unul dintre ei ma intreba,inca razand ce as putea eu sa le fac.Atunci,l-am luat de gat,trantindu-l de peretele magazinului.
-Uite asta,am spus cu mana inca pe gatul lui,strangandu-l in asa fel
incat sa nu poata vorbi dar sa nu-l doara,prea tare.
Ceilalti doi tipau ingroziti,in timp ce prietenul lor incerca sa-mi indeparteze mana,insa eu nu voiam sa renunt prea usor la acest prilej de distractie.In momentul urmator am simtit o mana pe umarul meu,i-am dat drumul baiatului si m-am intors ca sa fiu fata in fata cu cel care ma atinsese.
Insa acel cineva era Razvan,care acum statea si se uita in ochii mei facandu-ma sa ma calmez.Nu puteam intelege acel calm,si acesta nu venea numai din cauza faptului ca el era creatorul meu .
M-a luat de mana cu o gratie pe care nici o balerina nu o va putea vreodata avea,si am pornit amandoi,fugind spre un loc cunoscut numai lui.Insa,ne-am oprit in fata scarii mele de bloc si ne-am intors ca sa ne privim fata in fata.
-Trebuie sa plecam in acest moment,a fost singurul lucru pe care l-a rostit.
Era vizibil dezamagit de scena pe care am provocat-o insa eu am pornit spre apartamentul in care stateam cu parintii,ca sa impachetez lucrurile de care aveam nevoie.